Henry Ford a continuat să experimenteze până ce fiecare activitate a fost rafinată, iar viziunea sa asupra producţiei de masă a devenit o realitate.

Pentru a reduce dependenţa de forţa de muncă calificată, Henry a folosit piese interschimbabile, ce puteau fi asamblate cu uşurinţă de lucrătorii necalificaţi. Experimentele au continuat cu glisierele si cu transportoarele. Bineînteles a fost meticulos analizată atat amplasarea oamenilor, cat şi a uneltelor, pentru a asigura o linie de producţie care să opereze cât mai eficient posibil.
  
Suma componentelor
Fiecare departament din procesul de producţie a fost împărţit în componente. Aceste linii de sub-asamblare au fost amplasate în fiecare zonă, până ce Henry a fost auzit rostind remarca "totul în uzină se mişcă."  Viteza de producţie s-a mărit – aceasta fiind, în unele cazuri, de patru ori mai mare.
  
Linia de asamblare finală 
Ultimul pas a fost creearea liniei mobile de asamblare finală. Şasiul se deplasa de-a lungul liniei şi pe la fiecare staţie de lucru, până când maşina completă ieşea de pe linia de producţie pe propriile roţi. O parte esenţială a acestui proces era aceea ca toate liniile de aprovizionare de-a lungul traseului erau sincronizate, pentru a oferi componentele potrivite la momentul potrivit.
 
Rezultate 
Această combinaţie de precizie, continuitate şi viteză a introdus producţia de masă în întreaga lume. În Highland Park, capacitatea de producţie a modelului T a atins un nivel record, o maşină completă părăsind linia de asamblare la fiecare 10 secunde ale fiecărei zile de lucru. Ford a reuşit să reducă preţurile, să dubleze salariul zilnic minim până la 5 $, să fabrice un produs superior şi să facă şi profit.
 
La acel moment, Ford producea două milioane de vehicule model T în fiecare an, la un preţ de numai 260 $.
 
Progres revoluţionar
Modelul T a pornit o revoluţie rurală. Plata zilnică de 5 $ şi filozofia din spatele acesteia au pornit o revoluţie socială. Linia de asamblare mobilă a pornit o revoluţie industrială.